| 1.
|
PÂR'Î, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit si absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe faţă în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau minţind; a vorbi de rău; a denunţa. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. - Din sl. p(~i)r~eti.
Sursă
: DEX'98
(29148)
- valeriu |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
PÂRÎ vb. v. denunţa. Sursă
: Sinonime
( 200803)
- siveco |
| |
| 4.
|
pâr'î vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâr'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pâr'ască
Sursă
: DOR
(269822)
- siveco |
| |
| 5.
|
A PÂR//Î ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag, cu intenţii rele (în faţa unor persoane sau organe oficiale); a denunţa; a declara. /<sl. p[â]r~eti
Sursă
: NODEX
(347024)
- siveco |
| |
|
|